După ce a fost lansat cu ocazia Zilelor de autor, în cadrul ediţiei cu numărul 68 a Festivalului Internaţional de Film de la Veneţia, Io Sono Li, scris şi regizat de Andrea Segre, a fost distribuit în cinematografele italiene în septembrie 2011, iar mai apoi într-un număr de ţări europene printre care Franţa şi Spania.
Filmul prezintă povestea unei imigrante chineze, pe nume Shun Li, care este nevoită să lucreze din greu într-o fabrică de textile pentru a putea obţine documentele necesare ca să-şi aducă fiul în Italia.
Pelicula a câştigat trei premii la Festivalul de film de la Veneţia, inclusiv Premiul Fedic (decernat de Federaţia Italiană a Cinecluburilor), „pentru originalitatea unei poveşti care împleteşte cu măiestrie ficţiunea şi documentarul, conturând un portret eficient şi convingător al realităţii contemporane”.
Aflată adesea în atenţia festivalului de le Veneţia, începând cu lansarea filmului Dio era un musicista (Dumnezeu era muzician, 2005), dedicat culturii africane, opera lui Andrea Segre a gravitat încă de la început în jurul problematicii marginalizării anumitor etnii şi a căutării specificului propriu, în încercarea de a aduce în atenţia publicului contactul acestora cu diverse categorii sociale.
În această categorie intră atât primul său documentar, Lo sterminio dei popoli zingari (Exterminarea ţiganilor), din 1998, cât şi Come un uomo sulla terra (Ca un om pe Pământ), din 2008, axate pe experienţele şi suferinţele migranţilor aflaţi în drum spre Europa. Nu trebuie să uităm nici de Il sangue verde (Sângele verde), care reconstituie evenimentele şi confruntările violente din Rosarno, în provincia Reggio Calabria. În ianuarie 201, sute de migranţi au demonstrat pe străzile oraşului, pentru a protesta împotriva discriminării şi condiţiilor de trai, dând foc la vehicule şi încăierându-se cu forţele de poliţie.
Io sono Li consemnează debutul lui Segre în sfera regiei de lung metraj. Sensibilitatea de documentarist a cineastului se manifestă cu mare intensitate, cu precădere graţie stilului de filmare, care a urmărit să surprindă profunzimea şi complexităţii cadrului real. Această aspiraţie de a reflecta realitatea socială se manifestă prin faptul că barul în care lucrează personajul principal, Shun Li, există în realitate. Se numeşte Osteria Paradiso, se află în Chioggia, în laguna veneţiană, şi este frecventat de pescarii care au inspirat cea mai importantă întâlnire din film. Localul este condus de imigranţi chinezi. După cum subliniază chiar Segre însuşi, „Filmul este inspirat dintr-o poveste adevărată, o întâlnire autentică cu o chinezoaică care lucra într-o tavernă frecventată de pescarii din Chioggia. Urmărind-o, mi-au venit idei pentru scenariu. Ce relaţii ar putea să lege ea într-o regiune ca a mea, atât de refractară la schimbare? În urma acelei întâlniri, mi-a venit ideea să romanţez povestea.”
Dintre operele mai recente ale regizorului, la fel de fidele preocupărilor şi poeziei sale, se cuvine să amintim documentarul Indebito (Datorie disproporţionată), din 2013, în care turneul artistic al muzicianului italian Vinicio Capossela oferă ocazia de a realiza o analiză pătimaşă a culturii şi societăţii greceşti din anii crizei financiare. La prima neve (Prima zăpadă), lansat tot în 2013, este povestea unui cetăţean din Togo care emigrează în Italia şi formează o legătură puternică cu locuitorii văii în care s-a stabilit. Come il peso dell’acqua (Ca greutatea apei) a fost realizat pentru a comemora tragedia din 2013, din largul insulei Lampedusa, în care s-au înecat 366 de migranţi.
The post Io Sono Li (2011) appeared first on Fred Romanian Channel » FRED Romanian Podcast.
Io Sono Li (2011) was first posted on May 11, 2015 at 8:17 am.
©2015 "Fred Romanian Channel". Use of this feed is for personal non-commercial use only. If you are not reading this article in your feed reader, then the site is guilty of copyright infringement. Please contact me at radio@fred.fm